Profil

Scurt istoric al înmagazinării gazelor naturale în România

Prima încercare de a crea un depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale în vederea preluării surplusului de producţie din perioada caldă a fost la Ilimbav, judeţul Sibiu, în anul 1958. La acea dată, după exploatarea a 50% din rezervele recuperabile iniţiale de gaze, s-a început şi dezvoltat un proces ciclic de injecţie – extracţie. Astfel,  între  anii  1961 – 1985, cantitatea totală înmagazinată de gaze naturale în această structură a fost de 1194 milioane m3, iar cantităţile de gaze stocate anual au variat între 30 şi 65 milioane m3. În anul 1985, datorită unor probleme tehnice, s-a renunţat la utilizarea acestuia ca depozit.

În anul 1979 se realizează prima înmagazinare modernă într-un zăcământ depletat de gaze naturale la Urziceni, având rolul de a asigura preluarea continuă a gazelor naturale din import pe parcursul anului şi asigurarea cu gaze naturale a Capitalei în perioada rece, cu o capacitate de circa  100 milioane m3/ciclu. Prin săparea de sonde noi și dezvoltarea capacităţii de comprimare, volumul de gaze posibil de înmagazinat a crescut la circa 360 milioane m3/ciclu.

Ulterior, începând cu anul 1983, au fost amenajate noi capacități de înmagazinare la Bilciureşti - Butimanu, Bălăceanca, Sărmăşel, Cetatea de Baltă, Gherceşti și Târgu Mureș, astfel încât capacitatea de înmagazinare subterană de gaze naturale în România ajunsese în anul 2017 la circa 3 miliarde m3
 

Profilul DEPOGAZ

Începând cu data de 1 aprilie 2018, în baza Directivei 73/2009 a CE, preluată în Legea 123/2012 (Legea energiei electrice şi a gazelor naturale) în art. 141, activitatea de înmagazinare a fost separată din cadrul SNGN ROMGAZ SA şi se desfășoară în cadrul unui operator de înmagazinare - Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale DEPOGAZ Ploieşti SRL - în care SNGN ROMGAZ SA este asociat unic.

DEPOGAZ este o companie modernă, cu o bogată experiență în înmagazinarea subterană a gazelor naturale, și este principalul operator de înmagazinare din România, având o cotă de aproximativ 90,31% din capacitatea activă totală de înmagazinare a României. Depozitele DEPOGAZ deservesc:

► acoperirea vârfurilor de consum şi regimului fluctuant al cererii;
► redresarea operativă a parametrilor funcţionali ai sistemului de transport (presiuni, debite);
► controlul livrărilor în situaţii extreme (opriri surse, accidente etc.).

Situația actuală a capacităților operate de DEPOGAZ este:

► Bilciurești - capacitate activă: 1310 mil. m3/ciclu;
► Urziceni - capacitate activă: 360 mil. m3/ciclu;
► Bălăceanca - capacitate activă: 50 mil. m3/ciclu;
► Sărmășel - capacitate activă: 900 mil. m3/ciclu;
► Ghercești - capacitate activă: 150 mil. m3/ciclu;
► Cetatea de Baltă - capacitate activă: 30 mil. m3/ciclu.
Capacitatea activă totală: circa 2800 mil. m3/ciclu

 

Prognoze privind înmagazinarea subterană a gazelor naturale

În contextul inițiativelor și comunicărilor Comisiei Europene, privind o strategie a Uniunii Europene pentru gazele naturale lichefiate și pentru înmagazinarea gazelor naturale, și a dialogului acesteia cu Parlamentul European, Consiliul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul European Economic și Social se desprind următoarele tendințe:

► de ajustare a gradului de interconexiune și a reglementărilor cu scopul de a îmbunătăți nivelul de cooperare regională, pentru a facilita disponibilitatea transfrontalieră și pe plan regional a capacităților de înmagazinare existente în prezent;
► de modernizare a capacităților de înmagazinare de gaze naturale existente și de creare a unui grad sporit de flexibilitate, inclusiv prin utilizarea în regim multiciclu a capacităților de înmagazinare, contribuind astfel la realizarea unei piețe naționale competitive, la dezvoltarea piețelor de energie și a unor mecanisme regionale de securitate energetică, după regulile comune ale Uniunii Europene.